Deschid ochii.(”Trebuie sa scriu..trebuie sa le spun.. trebuie sa..”) Simt o durere ce isi prelinge plansetul pe spatele meu..o pereche de maini groase, ridate, chinuite, care parca nu erau ale mele, vroiau sa simta racoarea diminetii (”chiar sunt ale mele?”). Ma ridic din pat, trag jaluzelele sa intre lumina si incep sa caut prin camera ceasul: 09:34, si sub, cu litere aldine, 14 iulie 2028. Mi-l pun si ma duc sa ma spal pe fata.

Apa racoroasa isi face efectul..ies din baie si cobor scarile, cand,fara sa ma uit, calc pe un cd vechi, de colectie..(”cine naiba l-o mai pus si pe asta aici..”) Ajung in bucatarie si apas butonul 1 al comenzii frigiderului.. ma trezesc in mana cu o portie de cartofi prajiti si o omleta bine facuta, plus doua chifle si un pahar cu suc de portocale (”a naibii jucarie.. trebuie sa recunosc ca sotia asta a mea chiar stie ce imi place ..”).

Mananc tot, apoi ma imbrac classic, acelasi numar 1, si cobor din casa.Imi las mana pe portiera, aceasta imi recunoste amprenta si porneste masina.. (”cred ca azi am chef sa conduc eu..”) setez pilotul pe manual si plec. (”Cd-ul..”) Il bag in vechiul si nefolositul cd-player si plec, selectand melodia 57..(”se pare ca cd-ul asta vechi imi apartine”). Traficul infernal.. stau minute bune la cozi interminabile:

“De dimineatã, plec de acasã

Si încerc sã-mi las sufletul în pat.

El se trezeste si nu mã lasã,

Se agatã de mine, plecãm amândoi.

Mergem pe stradã si el e îmbrãcat

Pestrit si ciudat si spune prostii

Lumea nu-l place si urlã la mine:

-Gãseste-ti bãi nene un suflet normal

Nu stiu cum într-o searã ploioasã

De sufletul meu m-am rãtãcit..

Purta în seara aia tenisi albastri

A doua zi lumea mã felicita.

Poate cã e la mare…

A plecat înaintea mea

Vin si eu în weekend

Si o sã am sufletul împãcat.

Ne învatã sã mintim

Si sã fim ce nu putem

Si-n oglindã când privim

Un fals… “

Opresc in fata biroului.. inchid tot si dau sa ies.. (”ce se intampla? am uitat ceva.. ce am uitat?”). Ma razgandesc si trag portiera dupa mine. In fata mea, numai oameni grabiti, barbati in costum cu diplomatul dupa ei, femei trecute de prima tinerete cu parul proaspat coafat ce au iesit sa-si indeplineasca sarcinile de servici, toti gramada.. (”11:47 – am timp sa ajung daca plec acum”) programez itinerariu, cu o singura oprire in afara destinatiei si las pilotul automat sa faca restul.. scot dosarul (”iar trebuie sa lucrez..”) din diplomat (”iar tipu asta.. multimiliardar urmarit penal pentru dare de mita in procesul preluarii unei mari companii industriale.. numai pe mine ma gasesc astia..in afara ca platesc bine, imi aduc numai probleme si nu ma lasa sa dorm noaptea decat cu somnifere.. si pana poimaine trebuie sa termin totul ..”).

Asa trecu doua ore, singur, printre hartii, nici nu stiu cum au fugit minutele de mine, cand masina se oprii intr-o benzinarie (”inseamna ca am ajuns la mijlocul drumului”).Cobor sa pun hidrogen, cand langa mine fuge un copil de vreo 4-5 ani, blond, cret, cu ochii albastrii si cu un cornet in mana..
- Mamaaaaa!?!
- Ce mai vrei si tu acum? zise maica-sa, care statea cu o mana atarnata pe portiera masinii. Nu vezi ca taica-tu e la casa.. si dadu din cap sa se duca spre el, cand ma intalni cu privirea.

Nu intelegeam de ce ma privea atat de patrunzator si de ce imi zambea atat de natural.Ma simteam ca un prieten vechi. M-am intors,am inchis pompa si m-am dus sa platesc. Inauntru un om mai firav,cred ca era tatal copilului cu inghetata, mai mic decat mine, dar cam de aceeasi varsta cu mine (”asta trebuie sa fie tatal, de fapt cred ca ala mic e o clona de-a lui..”).
- Scuza-ma, ai sa-mi schimbi o mie? Astia nu prea mai au rest, si alti bani la mine nu am, iar cartea de credit am lasat-o acasa si ma cam grabesc ca trebuie sa ajung la o ..
- Stai sa caut..

Ma scotocesc prin buzunar, scot portofel si ii schimb suma(”nici nu stiam ca am atata maruntis la mine”). Acesta imi multumeste si se intoarce la masina. Platesc si ma duc spre masina. Remarc, in timp ce urc in masina, ca familia, pe care tocmai o cunoscusem, avea parte de o discutie apriga. Baietelul, ce statea in spate cu inca cineva, (”cred ca e fratele lui mai mare”) era mult mai linistit acum.Amandoi se uitau cu interes spre mine. (”sigur parintii lor vorbesc de mine.. dar ce ar putea sa vorbeasca despre cineva pe care nu-l cunosc.. baiatul ala mai mare pare ca nu prea vrea sa fie acolo, cred ca l-au luat cu forta,poate sarbatoresc ceva, undeva, si el nu a vrut sa ia parte..dar de ce se uita asa la mine?”). Pornesc masina si plec.. cat stau la iesire din benzinarie observ ca toti din familia aceea imi zambeau si imi faceau cu mana (”poate chiar ma cunosc..nu mai inteleg nimic.. nu imi aduc aminte”).

Ma confund iar in acte. 3:05, masina ma anunta ca am ajuns printr-un bep puternic. Putin somnoros, decuplez pilotul automat si fac un tur de oras.Imi place orasul asta, totdeauna mi-a placut. Imi place sa imi aduc aminte de cate ori ma plimbam pe aici, cand mai traiau ei..(”uite asta e centrul… si asta e liceul meu.. si asta e stadionul nou..si.. am ajuns”).

Inchid masina si incep sa ma plimb pe aleea de salcami.Aerul racoros si vantul incercau sa-mi insufle in vene pulsatia vietii.Eu nu prea ii ascultam.Traiam in lumea mea, in care nimic nu ma putea trezi. Ma gandeam la ei. Ajung in sfarsit la intrare. Aceelasi arc boltit, vechi de 60 de ani, statea acolo, aceeasi clopotnita si acelasi drum pietruit.Pana si aceeasi banca prost varuita. Acolo erau ei.. toata familia mea..toata istoria mea. tot ce sunt eu astazi.. un secol de ganduri, de chinuri, de fericiri, de zile proaste, de vremuri bune, de viata.. un secol.. atat de mult, dar nu indeajuns de mult.. zece decenii de viata.

(”Sunt singur. Singurul care a mai ramas dupa ei. Pentru mine au trait ei.De aproape zece ani nu am mai venit aici. De la aceea zi tragica. De cand am ramas singur.De atunci.. de atunci am uitat tot. Mi-am pierdut vocea. Doar cu ei m-ati lasat..”)

Ma intind pe toata banca si imi las privirea in gol.. norii imbulbucati se miscau incet, sa colinde pamantul, sa vada totul, sa stie totul, sa auda totul..albastrul acela pur a fost tot timpul alaturi de mine. Incepu a picura…